Actorul hăituit în România pentru uneltire împotriva statului și condamnat la muncă silnică de comuniști. Viața ca un film a marelui Ștefan Radof

Dramatica poveste de viață a lui Ștefan Radof, marcată de represiunea comunistă și reziliența umană, scoate la iveală destinul tumultuos al unui actor emblematic și al familiei sale în perioada comunistă. Încercările și tribulațiile prin care a trecut, începând cu arestarea tatălui său și până la propria sa condamnare la muncă silnică, dezvăluie profunzimea sacrificiilor necesare supraviețuirii și expresiei artistice în acele vremuri întunecate.

Născut la 1 decembrie 1934, în comuna Buftea, județul Ilfov, Ștefan Radof a avut parte de o copilărie zguduită de schimbările brutale aduse de instaurarea regimului comunist. Tatăl său, Ion, un mic negustor din București, a fost forțat de comuniști să-și închidă afacerea în 1949, iar în 1952 a fost arestat și condamnat la muncă silnică pe șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Reflectând asupra acestor vremuri, Ștefan Radof își amintește cu amărăciune: „Am avut o copilărie relativ fericită până la vârsta de 15 ani… La trei luni după Decembrie ’89 a făcut infarct, de bucurie sau de necaz, nu știu“, rememorează actorul în biografia sa, evidențiind impactul profund al regimului asupra familiei sale.

Vezi și: A învățat meserie de la Florin Piersic, a jucat în zeci de filme și a iubit o singură femeie: Costel Constantin, ”deasupra unui cuib de cuci”

La vârsta de 18 ani, a fost arestat de securitate și judecat de Tribunalul Militar. Acuzația: „uneltire împotriva orânduirii de stat“. Motivele reale? O simplă glumă făcută la cantina unde lucra, interpretată greșit și raportată de un coleg invidios.

Procesul a fost o farsă, o parodie a justiției. Lipsit de avocat și de o apărare reală, Ștefan Radof a fost condamnat la cinci ani de muncă silnică. Nopțile petrecute în celulele reci ale Securității i-au albit părul, marcându-l pentru totdeauna.

„Acum când îmi amintesc despre ce capete de acuzare a fost vorba, mă umflă râsul, atunci însă, în noaptea când m-au arestat, mi-au ieșit primele fire de păr alb“, povestește Radof, evidențiind absurditatea acuzațiilor și greutatea momentelor trăite.

Vezi și: Dispărută la numai 26 de ani din filmele românești, „cade în brațele” lui Florin Piersic, în pelicula Columna. Misterioasa poveste a frumoasei „stele căzătoare” Sidonia Manolache

Muncă silnică și lupta pentru supraviețuire:

Trimis la Aiud, Ștefan Radof a experimentat ororile regimului concentraționar. Mâncare putină, muncă extenuantă, umilințe și abuzuri din partea gardienilor – toate l-au pus la încercare, atât fizic, cât și psihic.

Totuși, el nu și-a pierdut niciodată speranța. A găsit sprijin în solidaritatea celorlalți deținuți, a citit mult pentru a-și menține mintea activă și a compus poezii ca o formă de evadare din realitatea dură.

În ciuda adversităților, Ștefan Radof nu a renunțat la visul său de a urca pe scenă. După eliberare și o serie de meserii umile, în toamna anului 1960, a fost admis la Institutul de Teatru, grație sprijinului maestrului Radu Beligan și a rectorului facultății, Costache Antoniu. Debutul său artistic a avut loc la teatrul din Piatra-Neamț, urmat de o carieră remarcabilă la Teatrul “C. I. Nottara” din București, unde a strălucit în roluri memorabile.

Pe lângă succesul său pe scenă, Radof a avut și o carieră cinematografică notabilă, jucând în filme precum „Prea mic pentru un război atât de mare” și „Balanța”. A fost, de asemenea, un poet prolific, publicând volume precum „Casca de foc” și „Statui în iarbă”.

Angajamentul său civic este de asemenea remarcabil, fiind membru fondator al Alianței Civice și senator din partea Convenției Democratice din România. Povestea lui Ștefan Radof este una de curaj, perseverență și dragoste pentru artă, fiind o mărturie a puterii spiritului uman în fața opresiunii.

Vezi și: A făcut furori alături de Amza Pellea, Victor Rebengiuc și Florin Piersic, iar românii nu au uitat-o când a “fugit” din fața camerei: povestea actriței Maria Clara Sebök

Moștenirea lui Ștefan Radof

Ștefan Radof a fost un artist talentat, un om cu un destin zbuciumat și o personalitate complexă. A luptat pentru libertate și democrație, a inspirat generații de actori și poeți, și a lăsat în urma sa o moștenire bogată și valoroasă.

Drama trăită de Ștefan Radof în tinerețe a marcat profund viața sa, dar nu i-a stins niciodată speranța și dorința de a crea. A reușit să depășească obstacolele și să devină un artist de succes, un om implicat civic și un model de perseverență pentru noi toți.